Qaaf

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

Ba nu! Ei se miră că a venit la ei un predicator dintre ei. Cei tăgăduitori spun: “Este un lucru de mirare ca atunci (1) când vom muri şi vom fi ţărână, va mai fi o întoarcere de departe?” (2) Noi ştim ceea ce pământul înghite din ei, căci avem o Carte păstrătoare. (3) Ba nu! Ei socotesc Adevărul minciună când vine la ei şi sunt în încurcătură. (4) Oare nu văd deasupra lor cerul cum l-am zidit şi l-am împodobit şi nici o crăpătură nu are? (5) Pământul! Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţii, am făcut să crească pe el fiece soi de bucurie aducător, (6) ca prevedere şi amintire pentru fiece rob care se căieşte. (7) Noi facem să cadă din cer o apă binecuvântată cu care facem să crească grădini şi grâne de secerat, (8) precum şi curmalii falnici cu ciorchini bine rânduiţi (9) ca înzestrare a robilor noştri. Noi dăm astfel viaţă unui ţinut mort. Şi aşa va fi şi Ieşirea! (10) Şi alţii înaintea lor au hulit: poporul lui Noe, oamenii din Ar-Rass, tamudiţii, (11) adiţii, Faraon, fraţii lui Lot, (12) oamenii din Al-Aika, poporul lui Tubba’. Toţi i-au hulit pe trimişi şi atunci ameninţarea Mea s-a împlinit. (13) Oare Noi am obosit la creaţia dintâi? Ba nu! Ei stau însă la îndoială asupra unei noi creaţii! (14) Noi am creat omul şi ştim ispitele la care-l împinge sufletul său, căci Noi suntem mai aproape de el decât vena gâtului său. (15)