Ei spuseră: “Noi am fost trimişi la un popor de nelegiuiţi (31) ca să trimitem asupra lui bolovani de lut (32) însemnaţi de Domnul tău pentru cei desfrânaţi.” (33) Noi i-am scos aşadar din cetate pe cei credincioşi şi (34) nu am aflat decât o casă de supuşi. (35) Am pus în ea un semn pentru cei care se tem de Osânda cea dureroasă, (36) precum în Moise când l-am trimis cu o împuternicire desluşită la Faraon (37) care s-a întors către suita sa spunând: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!” (38) Noi i-am luat pe ei şi oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe sine. (39) Aşa a fost şi cu adiţii când am trimis asupra lor vântul pustiilor (40) care nu a lăsat nimic peste care a trecut fără să nu-l facă fărâme. (41) Aşa a fost şi cu tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!” (42) Ei n-au luat însă în seamă porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau. (43) Atunci nu s-au putut ţine pe picioare şi nici ajuta. (44) Aşa a fost şi cu poporul lui Noe: Era un popor de desfrânaţi. (45) Şi cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie şi i-am dat apoi lărgime! (46) Şi pământul? Noi l-am aşternut şi ce buni întinzători am fost! (47) Din fiece lucru am creat o pereche. Poate vă veţi aminti! (48) Zoriţi către Dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit! (49) Nu puneţi lângă Dumnezeu alt dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit! (50) Aşa a fost întotdeauna. Nici un trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!” (51)