An-Naba

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

Despre Vestea cea Mare (1) asupra căreia se ceartă. (2) Ba nu!... Curând ei vor avea ştire! (3) Şi iarăşi, curând ei vor avea ştire! (4) Nu am făcut Noi pământul leagăn, (5) iar munţii ţăruşi? (6) Noi v-am creat pe voi cu pereche. (7) Şi v-am făcut vouă somnul odihnă. (8) Noi am făcut noaptea veşmânt, (9) şi am făcut ziua pentru trai. (10) Am zidit deasupra voastră şapte tării. (11) Am făcut o candelă dogoritoare. (12) Şi din nori am trimis apă şuvoi (13) ca să dea la iveală grâne şi ierburi (14) şi grădini îmbelşugate. (15) Da, Ziua Cumpenei este hotărâtă. (16) În Ziua când se va sufla în trâmbiţă, veţi veni în cete. (17) Cerul se va deschide şi vor fi numai porţi. (18) Munţii se vor pune în mişcare şi vor fi numai năluciri. (19) Gheena ce stă la pândă (20) va fi liman ticăloşilor (21) care vor zăcea acolo veacuri de-a rândul (22) fără să guste răcoare ori băutură, (23) ci numai apă clocotită şi băutură împuţită, (24) căci aceasta le va fi răsplată cuvenită. (25) Ei nu aşteptau nici o Judecată, (26) căci socoteau semnele Noastre minciuni. (27) Noi am ţinut însă socoteala la tot într-o carte. (28) Gustaţi, aşadar! Noi vouă nu vă vom mări decât osânda! (29) Cei temători vor avea un loc fericit: (30)