Ad-Dukhaan

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha. Mim.

(2) Pe Cartea cea desluşită!

(3) Noi am pogorât-o într-o noapte binecuvântată. Noi suntem Cei care predicăm!

(4) În noaptea aceea, va fi lămurită fiece Poruncă înţeleaptă!

(5) Cu Poruncă de la Noi, o vom trimite

(6) ca milostivenie de la Domnul tău. El este Auzitorul, Ştiutorul.

(7) El este Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele. Dacă credeţi cu tărie!

(8) Nu este dumnezeu afară de El. El dăruieşte viaţa. El dăruieşte moartea. El este Domnul vostru şi Domnul strămoşilor voştri dintâi.

(9) Ei stau însă la îndoială, jucându-se.

(10) Pândeşte Ziua când cerul va aduce un fum gros

(11) care va învălui oamenii: aceasta este o osândă dureroasă

(12) “Domnul nostru! Îndepărtează de la noi osânda, căci noi suntem credincioşi!”

(13) Cum de au amintirea? Un profet cu vorba limpede a venit la ei.

(14) Ei i-au întors însă spatele, spunând: “Este un însemnat, un îndrăcit!”

(15) Vom îndepărta osânda puţin, însă voi vă veţi întoarce (la ce aţi fost).

(16) În Ziua când îi vom zdrobi de tot, atunci ne vom răzbuna.

(17) Înaintea lor, Noi am pus la încercare poporul lui Faraon şi a venit la ei un trimis cinstit.

(18) “Aduceţi la mine pe robii lui Dumnezeu! Eu vă sunt vouă trimis vrednic de încredere!

(19) Nu vă ridicaţi împotriva lui Dumnezeu! Eu vin la voi cu o împuternicire desluşită.

(20) Eu caut izbăvire la Domnul meu şi Domnul vostru ca voi să nu mă ucideţi cu pietre.

(21) Lăsaţi-mă singur, dacă nu aveţi încredere în mine.”

(22) El îl chemă pe Domnul său: “Aceşti oameni sunt nelegiuiţi.”

(23) “Pleacă cu robii Mei noaptea! Veţi fi urmăriţi...

(24) Lasă marea să se despice! Ei vor fi o oştire înecată”

(25) Câte grădini şi izvoare au părăsit,

(26) şi semănături şi loc îmbelşugat,

(27) şi plăceri în care se desfătau!

(28) Aceasta, căci Noi am lăsat aceste bunuri moştenire unui alt popor.

(29) N-au plâns după ei nici cerul, nici pământul şi nici nu au fost aşteptaţi.

(30) Noi i-am mântuit pe fiii lui Israel de osânda umilitoare,

(31) de Faraon care era trufaş peste măsură.

(32) Noi cu ştiinţă i-am ales dintre lumi.

(33) Le-am adus semne cu o dovadă vădită.

(34) Aceşti oameni spuneau:

(35) “Nu este decât moartea noastră dintâi, iar după aceea nu vom mai fi sculaţi.

(36) Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!”

(37) Oare sunt ei mai buni decât poporul lui Tubba’ ori decât cei dinaintea lor pe care i-am nimicit fiindcă erau nelegiuiţi?

(38) Noi nu am creat în joacă nici cerurile, nici pământul şi nici ceea ce se află între ele.

(39) Noi le-am creat întru Adevăr, însă cei mai mulţi nu ştiu!

(40) Ziua Cumpenei va fi sorocul adunării tuturor,

(41) ziua când nimeni nu va putea oblădui pe nimeni şi când oamenii nu vor mai fi ajutaţi,

(42) afară de cei pe care Dumnezeu îi va milui. El este Puternicul, Milostivul.

(43) Copacul Zaqqum

(44) este hrana păcătosului

(45) ce îi va fierbe în pântece precum argintul topit,

(46) precum apa clocotindă.

(47) “Luaţi-l şi târâţi-l în fundul Iadului!

(48) Turnaţi-i pe cap, ca osândă, apă clocotindă...”

(49) “Gustă! Tu eşti puternicul, mărinimosul!?”

(50) Aceasta este cea de care vă îndoiaţi!

(51) Cei temători vor sta într-un loc tihnit,

(52) în grădini, la izvoare.

(53) Vor fi înveşmântaţi în mătase şi brocart şi aşezaţi faţă în faţă.

(54) Noi le vom dărui drept soţii hurii cu ochii mari.

(55) Acolo, vor cere în tihnă fructe de tot soiul.

(56) Ei nu vor mai gusta moartea, după moartea lor dintâi, căci Dumnezeu i-a ferit de osânda Iadului.

(57) Har Domnului tău! Aceasta este fericirea cea mare!

(58) Noi l-am făcut lesne de înţeles în limba ta. Poate îşi vor aminti!

(59) Pândeşte-i, căci şi ei te pândesc pe tine!