Al-Jaathiya

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Ha. Mim.

(2) Pogorârea Cărţii este de la Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(3) În ceruri, precum şi pe pământ, sunt semne pentru credincioşi.

(4) În făptura voastră şi a dobitoacelor pe care le-a răspândit sunt semne pentru un popor care crede cu tărie.

(5) În deosebirea nopţii de zi, în apa dătătoare de hrană pe care Dumnezeu o trimite din cer dând prin ea viaţă pământului după moarte, în dezlănţuirea vânturilor, sunt semne pentru un popor ce are minte.

(6) Acestea sunt versetele lui Dumnezeu pe care ţi le recităm întru Adevăr. În ce spusă, după Dumnezeu şi versetele Sale, vor mai crede?

(7) Vai clevetitorului păcătos!

(8) El ascultă versetele lui Dumnezeu recitându-i-se, însă stă îngâmfat de parcă nici nu le-ar fi auzit. Vesteşte-i o dureroasă osândă!

(9) Când cunoaşte din semnele Noastre, le ia în zeflemea. Aceştia sunt cei care vor avea o osândă umilitoare.

(10) Gheena va fi în spatele lor. Ceea ce au agonisit nu le va sluji la nimic şi nici oblăduitorii pe care şi i-au luat în afara lui Dumnezeu şi vor avea parte de o mare osândă.

(11) Aceasta este o călăuzire. Cei care tăgăduiesc semnele Domnului lor vor suferi, ca osândă, o urgie dureroasă.

(12) Dumnezeu este Cel ce v-a supus vouă marea ca pe ea să plutească corăbiile din porunca Sa şi pentru ca voi să căutaţi harul Său. Poate veţi mulţumi!

(13) El v-a supus vouă cele din ceruri, precum şi de pe pământ. Totul este de la El. Întru acestea sunt semne pentru un popor care gândeşte!

(14) Spune celor care cred să ierte celor care nu nădăjduiesc la zilele lui Dumnezeu, pentru că El va răsplăti fiece popor după ceea ce a agonisit.

(15) Cine face un bine, sieşi şi-l face. Cine face un rău, sieşi şi-l face. Voi la Domnul vostru veţi fi întorşi.

(16) Noi le-am dăruit fiilor lui Israel Cartea, înţelepciunea şi proorocirea, i-am înzestrat cu bunuri şi i-am ales înaintea lumilor.

(17) Le-am dat dovezi vădite ale Poruncii, iar ei nu s-au învrăjbit decât după ce le-a venit ştiinţa, urându-se unii pe alţii. Da, Domnul tău îi va judeca în Ziua Învierii pentru ceea ce se învrăjbeau.

(18) În ceea ce priveşte Porunca, Noi te-am pus pe un drum sigur. Urmează-l! Nu urma poftele celor care nu ştiu!

(19) Ei nu-ţi vor sluji la nimic înaintea lui Dumnezeu. Cei nedrepţi sunt oblăduitori unii altora. Dumnezeu este Oblăduitorul celor temători.

(20) Aceasta este oamenilor un Îndemn desluşit, o călăuzire şi o milostivenie pentru un popor care crede cu tărie.

(21) Oare cei care săvârşesc fapte rele socot că Noi o să-i aşezăm ca pe cei care săvârşesc fapte bune fiindcă toţi ar fi deopotrivă întru viaţă şi moarte? Rău mai judecă!

(22) Dumnezeu a creat cerurile şi pământul întru Adevăr ca fiece suflet să fie răsplătit după ceea ce a agonisit. Ei nu vor fi nedreptăţiţi.

(23) L-ai văzut pe cel care îşi ia pofta drept dumnezeu al său? Dumnezeu cu ştiinţă l-a rătăcit. I-a pecetluit auzul şi inima, şi un văl i-a pus peste văz. Cine în afară de Dumnezeu îl va călăuzi? Oare nu chibzuiţi?

(24) Ei spun: “Nu avem decât Viaţa de Acum. Murim şi trăim. Doar timpul ne nimiceşte. Ei nu au nici o ştiinţă despre acestea, ci numai ceea ce îşi închipuie.

(25) Când versetele Noastre le sunt recitate ca dovezi vădite, nu au alt răspuns decât în a spune: “Aduceţi-i pe taţii noştri, dacă spuneţi adevărul!”

(26) Spune: “Dumnezeu vă dăruieşte viaţa, apoi vă dăruieşte moartea. El vă va strânge în Ziua Învierii.” Nu este nici o îndoială în aceasta. Cei mai mulţi oameni nu ştiu însă.

(27) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. În Ziua când va veni Ceasul, în ziua aceea, cei care îl credeau zadarnic vor fi pierduţi.

(28) Vei vedea fiece adunare îngenunchiată. Fiece adunare va fi chemată înaintea Cărţii sale: “Astăzi veţi fi răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit.”

(29) “Aceasta este Cartea Noastră! Ea rosteşte asupra voastră întru Adevăr. Noi am scris ceea ce aţi făptuit.”

(30) Celor care cred şi săvârşesc fapte bune, Domnul lor va pogorî asupra lor milostivenia Sa. Aceasta este fericirea vădită!

(31) Celor care au tăgăduit: “Nu v-au fost recitate versetele Mele? V-aţi îngâmfat, căci sunteţi un popor nelegiuit.”

(32) Când vi se spunea: “Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr, nu este nici o îndoială asupra Ceasului”, voi spuneaţi: “Nu ştim ce va fi Ceasul acela, însă noi gândim că nu este decât o închipuire, aşa că nu suntem convinşi.”

(33) Faptele rele pe care le-au săvârşit le vor apare, iar cea de care îşi băteau joc îi va învălui.

(34) Li se va spune: “Vă uităm astăzi, precum şi voi aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Limanul vostru este Focul. Nimeni nu vă este de ajutor.

(35) Aceasta, căci aţi luat în zeflemea semnele lui Dumnezeu, iar Viaţa de Acum v-a amăgit. Din Ziua aceea, nu vor mai fi scoşi din Gheena şi nici nu vor fi chemaţi la căinţă.

(36) Mărire lui Dumnezeu, Domnul cerurilor, Domnul pământului, Domnul tuturor lumilor!

(37) A Lui este măreţia, atât în ceruri, precum şi pe pământ. El este Puternicul, Înţeleptul!