بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ الٓمٓ ﴿1﴾
Grigore
Alif. Lam. Mim.
Romanian Translation - Islam4ro.com
Alif, Lam, Mim[1].
Compare up to three verified translation editions verse by verse, including editions in two different languages.
Changing languages or editions keeps the current surah and verse.
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ الٓمٓ ﴿1﴾
Alif. Lam. Mim.
Alif, Lam, Mim[1].
تَنزِيلُ ٱلْكِتَٰبِ لَا رَيْبَ فِيهِ مِن رَّبِّ ٱلْعَٰلَمِينَ ﴿2﴾
Pogorârea Cărţii, fără nici o îndoială, este de la Domnul lumilor.
Revelarea acestei Cărți în care nu există nicio îndoială este de la Stăpânul lumilor.
أَمْ يَقُولُونَ ٱفْتَرَىٰهُ ۚ بَلْ هُوَ ٱلْحَقُّ مِن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوْمًۭا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٍۢ مِّن قَبْلِكَ لَعَلَّهُمْ يَهْتَدُونَ ﴿3﴾
Vor spune, oare: “El a născocit-o!” Ba nu! Această Carte este Adevărul de la Domnul tău ca tu să previi un popor la care nici un prevenitor nu a mai venit înaintea ta. Poate se vor lăsa călăuziţi!
Ei spun: „El [Mohammed] a plăsmuit-o!” Dimpotrivă, ea este Adevărul de la Domnul tău [o, Mohammed], pentru ca tu să previi un popor, căruia nu i-a venit niciun prevenitor mai înainte de tine. Pentru ca ei să fie călăuziți!
ٱللَّهُ ٱلَّذِى خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِى سِتَّةِ أَيَّامٍۢ ثُمَّ ٱسْتَوَىٰ عَلَى ٱلْعَرْشِ ۖ مَا لَكُم مِّن دُونِهِۦ مِن وَلِىٍّۢ وَلَا شَفِيعٍ ۚ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ ﴿4﴾
Dumnezeu este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron. Nu aveţi afară de El oblăduitor şi nici mijlocitor. Nu chibzuiţi, oare?
Allah este Cel care a creat Cerurile și Pământul, precum și ceea ce se află între ele, în șase zile, și apoi S-a înălțat deasupra Tronului[2]. Voi nu aveți în afara Lui ocrotitor și nici mijlocitor. Oare voi nu vreți să luați aminte?
يُدَبِّرُ ٱلْأَمْرَ مِنَ ٱلسَّمَآءِ إِلَى ٱلْأَرْضِ ثُمَّ يَعْرُجُ إِلَيْهِ فِى يَوْمٍۢ كَانَ مِقْدَارُهُۥٓ أَلْفَ سَنَةٍۢ مِّمَّا تَعُدُّونَ ﴿5﴾
El cârmuieşte totul de la cer la pământ, şi apoi totul se va ridica la El într-o Zi mare cât o mie de ani, după cum număraţi voi.
El cârmuiește toate lucrurile din Cer și de pre Pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum numărați voi.
ذَٰلِكَ عَٰلِمُ ٱلْغَيْبِ وَٱلشَّهَٰدَةِ ٱلْعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ ﴿6﴾
El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Puternicul, Milostivul
Acesta este Știutorul lumii celor nevăzute și a celor văzute, Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător],
ٱلَّذِىٓ أَحْسَنَ كُلَّ شَىْءٍ خَلَقَهُۥ ۖ وَبَدَأَ خَلْقَ ٱلْإِنسَٰنِ مِن طِينٍۢ ﴿7﴾
care a făcut frumos ceea ce a creat şi care a început crearea omului din lut,
Care a făcut desăvârșit tot ceea ce a creat. Așadar, [El] a creat omul din lut, la început,
ثُمَّ جَعَلَ نَسْلَهُۥ مِن سُلَٰلَةٍۢ مِّن مَّآءٍۢ مَّهِينٍۢ ﴿8﴾
apoi i-a făcut pe urmaşii lui să iasă dintr-o apă lepădată.
Apoi i-a făcut pe urmașii lui dintr-o apă anume disprețuită [sperma].
ثُمَّ سَوَّىٰهُ وَنَفَخَ فِيهِ مِن رُّوحِهِۦ ۖ وَجَعَلَ لَكُمُ ٱلسَّمْعَ وَٱلْأَبْصَٰرَ وَٱلْأَفْـِٔدَةَ ۚ قَلِيلًۭا مَّا تَشْكُرُونَ ﴿9﴾
El l-a desăvârşit şi a suflat în el din duhul Său. El v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Voi, puţin, îi sunteţi însă mulţumitori!
Apoi l-a plăsmuit pe el și a suflat în el duhul[3][sufletul creat de Allah pentru acea persoană]. Și v-a dat vouă auzul, ochii și inimile. Însă voi îi aduceți atât de puțin mulțumire!
وَقَالُوٓا۟ أَءِذَا ضَلَلْنَا فِى ٱلْأَرْضِ أَءِنَّا لَفِى خَلْقٍۢ جَدِيدٍۭ ۚ بَلْ هُم بِلِقَآءِ رَبِّهِمْ كَٰفِرُونَ ﴿10﴾
Ei spun: “După ce ne vom fărâmiţa în ţărână, vom avea iarăşi o nouă făptură?”, căci ei nu cred în Întâlnirea cu Domnul lor.
Și ei spun: „Oare când noi ne vom pierde [dezintegra] în pământ, vom mai fi noi făcuți din nou?” [Desigur], dar ei nu cred în întâlnirea cu Domnul lor.
۞ قُلْ يَتَوَفَّىٰكُم مَّلَكُ ٱلْمَوْتِ ٱلَّذِى وُكِّلَ بِكُمْ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُمْ تُرْجَعُونَ ﴿11﴾
Spune: “Îngerul morţii căruia i-aţi fost încredinţaţi vă va culege, apoi la Domnul vostru veţi fi întorşi.”
Spune: „Vă va lua Îngerul morții căruia i-au fost încredințate sufletele voastre, dar apoi veți fi aduși înapoi la Domnul vostru.”
وَلَوْ تَرَىٰٓ إِذِ ٱلْمُجْرِمُونَ نَاكِسُوا۟ رُءُوسِهِمْ عِندَ رَبِّهِمْ رَبَّنَآ أَبْصَرْنَا وَسَمِعْنَا فَٱرْجِعْنَا نَعْمَلْ صَٰلِحًا إِنَّا مُوقِنُونَ ﴿12﴾
O, dacă i-ai vedea atunci pe cei nelegiuiţi cu capetele plecate înaintea Domnului lor! “Domnul nostru! Am văzut şi am auzit. Întoarce-ne pe pământ, căci vom face numai bine şi vom crede cu tărie.”
Și de i-ai vedea tu pe nelegiuiți atunci cu capetele plecate înaintea Domnului lor, spunând: „Doamne, noi am văzut și am auzit. Lasă-ne pe noi să ne întoarcem, ca să săvârșim fapte bune, căci noi credem acum cu tărie!”
وَلَوْ شِئْنَا لَءَاتَيْنَا كُلَّ نَفْسٍ هُدَىٰهَا وَلَٰكِنْ حَقَّ ٱلْقَوْلُ مِنِّى لَأَمْلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ ٱلْجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ أَجْمَعِينَ ﴿13﴾
Dacă am fi vrut, am fi dăruit fiecărui suflet călăuzirea. Spusa de la Mine se împlineşte: “Voi umple Gheena cu ginni şi cu oameni laolaltă.”
Dacă Noi am Voi, i-am da fiecărui suflet călăuzire, dar Cuvântul Meu [pe care îl merită necredincioșii] se va adeveri: „Voi umple Iadul cu djinni și oameni, adunați la un loc!”
فَذُوقُوا۟ بِمَا نَسِيتُمْ لِقَآءَ يَوْمِكُمْ هَٰذَآ إِنَّا نَسِينَٰكُمْ ۖ وَذُوقُوا۟ عَذَابَ ٱلْخُلْدِ بِمَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ ﴿14﴾
Gustaţi că aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Şi Noi v-am uitat! Gustaţi osânda veşniciei pentru ceea ce aţi făptuit.
„Gustați, așadar, pentru că voi ați uitat întâlnirea cu această zi a voastră! Și Noi v-am uitat pe voi. Gustați chinul cel veșnic pentru ceea ce ați făcut!”
إِنَّمَا يُؤْمِنُ بِـَٔايَٰتِنَا ٱلَّذِينَ إِذَا ذُكِّرُوا۟ بِهَا خَرُّوا۟ سُجَّدًۭا وَسَبَّحُوا۟ بِحَمْدِ رَبِّهِمْ وَهُمْ لَا يَسْتَكْبِرُونَ ۩ ﴿15﴾
Numai aceia cred în semnele Noastre, care se prosternează când le sunt amintite şi care-L preamăresc în laude pe Domnul lor şi nu se arată îngâmfaţi.
Ci numai aceia cred în Versetele Noastre, care, atunci când ele le sunt pomenite, cad, prosternându-se, și aduc Laudă și Slavă Domnului lor, fără ca ei să fie semeți,
تَتَجَافَىٰ جُنُوبُهُمْ عَنِ ٱلْمَضَاجِعِ يَدْعُونَ رَبَّهُمْ خَوْفًۭا وَطَمَعًۭا وَمِمَّا رَزَقْنَٰهُمْ يُنفِقُونَ ﴿16﴾
Ei se smulg din aşternuturile lor ca să-L cheme pe Domnul lor cu teamă şi râvnă şi dau milostenie din ceea ce i-am înzestrat.
Când coastele lor părăsesc culcușurile, pentru a-L chema pe Domnul lor cu frică și cu nădejde și ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat[4].
فَلَا تَعْلَمُ نَفْسٌۭ مَّآ أُخْفِىَ لَهُم مِّن قُرَّةِ أَعْيُنٍۢ جَزَآءًۢ بِمَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿17﴾
Nici un suflet nu ştie ce bucurii îi sunt sortite ca răsplată a faptelor sale!
Dar niciun suflet nu știe ce-i este ascuns ca bucurie, drept răsplată pentru ceea ce a săvârșit.
أَفَمَن كَانَ مُؤْمِنًۭا كَمَن كَانَ فَاسِقًۭا ۚ لَّا يَسْتَوُۥنَ ﴿18﴾
Credinciosul este deopotrivă cu cel stricat?! Nu, ei nu sunt deopotrivă!
Dar oare cel care crede este asemenea cu cel care nu crede? Nu, ei nu sunt deopotrivă!
أَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّٰلِحَٰتِ فَلَهُمْ جَنَّٰتُ ٱلْمَأْوَىٰ نُزُلًۢا بِمَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿19﴾
Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor avea Grădinile Limanului ca loc de şedere pentru faptele lor,
În ce-i privește pe cei care cred și săvârșesc fapte bune, ei vor avea parte de grădinile Sălașului ca răsplată pentru ceea ce au săvârșit.
وَأَمَّا ٱلَّذِينَ فَسَقُوا۟ فَمَأْوَىٰهُمُ ٱلنَّارُ ۖ كُلَّمَآ أَرَادُوٓا۟ أَن يَخْرُجُوا۟ مِنْهَآ أُعِيدُوا۟ فِيهَا وَقِيلَ لَهُمْ ذُوقُوا۟ عَذَابَ ٱلنَّارِ ٱلَّذِى كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﴿20﴾
iar cei stricaţi vor avea Focul ca liman. De fiece dată când vor încerca să iasă, vor fi daţi înapoi spunându-li-se: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună.”
În ce-i privește pe cei care sunt necredincioși, sălașul lor va fi Focul și ori de câte ori vor încerca să iasă din el, vor fi împinși înapoi în el și li se va zice lor: „Gustați chinul Focului, pe care voi l-ați tăgăduit!”
وَلَنُذِيقَنَّهُم مِّنَ ٱلْعَذَابِ ٱلْأَدْنَىٰ دُونَ ٱلْعَذَابِ ٱلْأَكْبَرِ لَعَلَّهُمْ يَرْجِعُونَ ﴿21﴾
Noi îi vom face să guste osânda cea blândă înainte de osânda cea mare. Poate se vor întoarce!
Însă Noi le vom da lor să guste din chinul cel mai apropiat[5], înainte de chinul cel mare, pentru ca ei să se întoarcă.
وَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّن ذُكِّرَ بِـَٔايَٰتِ رَبِّهِۦ ثُمَّ أَعْرَضَ عَنْهَآ ۚ إِنَّا مِنَ ٱلْمُجْرِمِينَ مُنتَقِمُونَ ﴿22﴾
Cine este mai nedrept decât cel care se întoarce de la semnele Domnului său după ce i-au fost amintite? Noi ne răzbunăm pe nelegiuiţi.
Și cine este mai nelegiuit decât acela căruia i se pomenesc Versetele Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi suntem pedepsitori față de cei nelegiuiți!
وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا مُوسَى ٱلْكِتَٰبَ فَلَا تَكُن فِى مِرْيَةٍۢ مِّن لِّقَآئِهِۦ ۖ وَجَعَلْنَٰهُ هُدًۭى لِّبَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ ﴿23﴾
Noi am dăruit Cartea lui Moise — nu te îndoi că n-a primit-o — şi am rânduit-o călăuzire fiilor lui Israel.
Noi i-am dat lui Moise Cartea - deci nu te îndoi de întâlnirea cu el[6]. Și Noi am făcut-o [Tora] îndreptare pentru Fiii lui Israel.
وَجَعَلْنَا مِنْهُمْ أَئِمَّةًۭ يَهْدُونَ بِأَمْرِنَا لَمَّا صَبَرُوا۟ ۖ وَكَانُوا۟ بِـَٔايَٰتِنَا يُوقِنُونَ ﴿24﴾
Noi am făcut căpetenii dintre ei care să-i călăuzească din porunca Noastră, când erau răbdători şi credeau cu tărie în semnele Noastre.
Și Noi am făcut dintre ei ocârmuitori care să călăuzească după porunca Noastră, câtă vreme ei s-au arătat (statornici și) răbdători și au crezut cu tărie în semnele Noastre.
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ يَفْصِلُ بَيْنَهُمْ يَوْمَ ٱلْقِيَٰمَةِ فِيمَا كَانُوا۟ فِيهِ يَخْتَلِفُونَ ﴿25﴾
Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii şi le va desluşi de ce se învrăjbeau.
Cu adevărat, Domnul tău este Cel care va hotărî între ei în Ziua Învierii cu privire la cele asupra cărora au păreri deosebite.
أَوَلَمْ يَهْدِ لَهُمْ كَمْ أَهْلَكْنَا مِن قَبْلِهِم مِّنَ ٱلْقُرُونِ يَمْشُونَ فِى مَسَٰكِنِهِمْ ۚ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَءَايَٰتٍ ۖ أَفَلَا يَسْمَعُونَ ﴿26﴾
Oare nu le este învăţătură văzând câte leaturi am nimicit înaintea lor şi prin ale căror aşezăminte ei merg acum? Întru aceasta sunt semne! Ei nu aud, oare?!
Oare nu au luat ei pildă de la neamurile pe care Noi le-am făcut să piară mai înainte de ei și prin ale căror locuințe umblă? Întru aceasta sunt semne! Oare ei nu aud?
أَوَلَمْ يَرَوْا۟ أَنَّا نَسُوقُ ٱلْمَآءَ إِلَى ٱلْأَرْضِ ٱلْجُرُزِ فَنُخْرِجُ بِهِۦ زَرْعًۭا تَأْكُلُ مِنْهُ أَنْعَٰمُهُمْ وَأَنفُسُهُمْ ۖ أَفَلَا يُبْصِرُونَ ﴿27﴾
Ei nu au văzut cum mânăm apa către ţinutul sterp şi facem să crească din el grâne din care mănâncă ei şi dobitoacele lor? Ei văd, oare?
Oare ei nu văd că Noi mânăm apa în pământul cel uscat și din ea facem să se ivească semănături, din care mănâncă vitele lor și ei înșiși? Oare ei nu văd?
وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هَٰذَا ٱلْفَتْحُ إِن كُنتُمْ صَٰدِقِينَ ﴿28﴾
Ei spun: “Când va veni biruinţa aceasta, dacă spuneţi adevărul?”
Și ei zic: „Și când va fi această victorie[7], dacă voi spuneți adevărul?”
قُلْ يَوْمَ ٱلْفَتْحِ لَا يَنفَعُ ٱلَّذِينَ كَفَرُوٓا۟ إِيمَٰنُهُمْ وَلَا هُمْ يُنظَرُونَ ﴿29﴾
Spune: “Ziua cuceririi nu slujeşte la nimic celor care nu au crezut, căci ei nu au nimic de aşteptat!”
Spune [o, Mohammed]: „În ziua victoriei nu le va fi de niciun folos credința acelora care nu cred și nu li se va da lor niciun răgaz!”
فَأَعْرِضْ عَنْهُمْ وَٱنتَظِرْ إِنَّهُم مُّنتَظِرُونَ ﴿30﴾
Îndepărtează-te de ei şi aşteaptă! Căci şi ei aşteaptă...
Deci, întoarce-te de la ei și așteaptă, căci ei sunt în așteptare!